Mihai incearca sa traduca toate acestea pentru el. Vorbeste cu medicul lui despre toate acestea, intra pe forumuri si schimba idei cu oameni care se afla in aceeasi situatie cu el, incearca sa isi aminteasca ce stie despre diabet din scoala sau de la emisiunile de sanatate pe care le-a urmarit. Aceasta este reprezentarea cognitiva a diagnosticului sau.

Dar nu toate gandurile lui sunt obiective, Mihai se simte confuz si agitat afland ca are diabet, nu s-a gandit vreodata ca el s-ar putea imbolnavi sau ca ar avea aceasta afectiune. Ii creste ingrijorarea cu privire la dorinta de a fi cat mai mult alaturi de copiii lui si devine anxios cu privire la schimbarile pe care aceasta afectiune le aduce cu sine.  Aceasta este reprezentarea emotionala a diagnosticului sau.

In acest moment, Mihai are o reprezentare a gandurilor si sentimentelor lui cu privire la diagnostic si incepe sa ia cateva decizii pe termen scurt: stabileste cu medicul lui sa inceapa sa manance sanatos si sa aduca mai multa miscare in stilul lui de viata, care pana acum, era sedentar. De asemenea, realizeaza ca atunci cand diabetul nu il afecteaza prin simptome, ii este usor ca mental sa nu fie afectat direct sau sa-i induca o stare proasta. Acest pas este reactia lui de coping cu acest stimul.

Mihai implementeaza toate acestea zile la rand si dupa o anumita perioada evalueaza ceea ce a facut si ce beneficii sau deservciii i-au adus. Realizeaza ca rutina dietei si a miscarii i-au schimbat parametri fizici care ii creau neplaceri, acest lucru l-a facut sa se simta mai bine si astfel, a avut din ce in ce mai putine ruminatii- ganduri nocive rulate in bucla. A avut momente cand chiar a uitat cu totul ca „este un om cu diabet”.  Are un dialog interior in care isi reaminteste ca daca va ignora sfaturile medicului, viata lui va suferi schimbari negative majore pe termen lung. Acesta este modul in care evalueaza interpretarea stimulului si reactia de coping avuta cu acest stimul.

Ca etapa urmatoare, Mihai ia hotarerea ferma ca dieta sa continue ca un nou mod de viata pentru totdeauna si sa evite astfel situatiile de „cadere fizica”, De asemenea, hotaraste sa creasca doza de miscare si isi face un nou plan de a merge la sala 3 zile pe saptamana. Astfel, valorifica intreg procesul: evaluarea semnificatiei, a intepretarii pe care o da anterior, a reactiei la stimul si a rezultatelor preliminare obtinute, pentru a construi un viitor nou, dezirabil. Acesta  este momentul curbei de feedback.

Exemplul de mai sus este o buna reprezentare a cum arata in realitatea noastra un proces de autoreglare. Poti aplica acest proces pe oricare din momentele tale de acasa sau de la job, care necesita trecerea la o functionare adaptiva, acordata la mediu.

In concluzie, autoreglarea emotionala este procesul de monitorizare a gandurilor, emotiilor, comportamentelor in actiune, care obtin un anumit rezultat, dar si compararea lui cu un anume obiectiv. Apoi, este despre a decide daca mentii aceste inputuri sau le ajustezi in ideea de a-ti atinge obiectivele mai eficient.

Cei care si-au cultivat o stare buna de autoreglare emotionala, o abilitatea de a-si tine emotiile in atentie, pot sa reziste comportamentelor compulsive care le-ar inrautati situatia sau pot sa se echilibreze atunci cand se simt afectati emotional.

Au la indemana o varietate de modalitati din care pot alege cum sa raspunda emotional si comportamental in situatiile provocatoare pe care mediul le scoate in cale.

La locul de munca, autoreglarea iti este de folos, ea te opreste de la a tipa la seful tau cand te calca pe nervi, te opreste de la a pocni un coleg care ti-a facut o nedreptate, de la a pune capul pe birou sa tragi un pui de somn sau sa iei din frigider mancarea unui coleg. Cei cu capacitate mare de autoreglare sunt mai bine echipati sa navigheze in jocul social de la locul de munca si sa performeze.

Trebuie facuta distinctie intre autoreglare si autocontrol! In timp ce autocontrolul implica inhibarea si controlul punctual al impulsurilor, autoreglarea este despre reducerea frecventei si amplitudinii impulsului printr-un bun management al incarcarii cu stres.

Individul dezvolta in timp programe de functionare adaptiva (cum il influenteaza si cum exprima emotiile) in situatii emotionale potrivnice, iar aceasta adaptare il ajuta sa isi atinga obiectivele si sa-si indeplineasca scopul.

©The Wellbeing HUB Team, 2020